Remembering Octavian Nemescu

O mică introducere în opera unui pionier al muzicii electronice și câteva documente inedite

Începem printr-un tribut adus colaboratorului nostru drag - Octavian Nemescu, care s-a stins din viață pe 7 noiembrie 2020, la vârsta de 80 de ani. Nemescu a fost un pionier al muzicii electronice și contemporane, iar creațiile sale au fost foarte apreciate atât pe plan local cât și internațional.

A studiat compoziția cu Mihail Jora la Universitatea de Muzică din București, fiind un adept timpuriu al spectralismului. Ulterior, compozițiile sale au devenit din ce în ce mai esoterice, fiind interesat de o recuperare a Primordialității și lucrând cu conceptele de Ritual și Arhetip. Mereu înaintea curentului, creațiile sale vor continua să inspire generații viitoare de artiști.

Pentru a vă familiariza cu opera lui Octavian Nemescu, vă recomandăm acest album superb, reeditat de curând de casa de discuri belgiană Sub Rosa. Gradeatia/Natural este, probabil, una dintre cele mai accesibile lucrări ale compozitorului, venind pe filiera muzicii ambientale pentru ascultătorul modern, în ciuda contextului academic în care a fost creată și a preocupărilor legate de misticism ale autorului. Albumul reprezintă o excepție în cadrul muzicii contemporane din perioada comunistă, fiind primul disc în totalitate electronic. Pe copertă se află o instalație realizată de artista Wanda Mihuleac, cu care compozitorul a avut o colaborare fructuoasă.

Din arhiva proiectului, vă aducem un articol inedit publicat în iulie 1981 în revista România Literară de către poeta Grete Tartler, în care discută CROMOSON, prima partitură de Muzică imaginară creată de Octavian Nemescu. Muzica imaginară a fost concepută ca un nou gen muzical de către compozitor, un concept avangardist care pleacă de la ideea unei muzici interioare, care există numai în imaginația ascultătorului. Grete Tartler a fost puternic implicată în cercurile avangardei muzicale românești, ulterior publicând Melopoetica în 1984, o carte care explorează conexiunile dintre poezia și compoziția contemporană românească.

Tot din arhiva proiectului, vă prezentăm un alt articol inedit publicat în mai 1978 în revista Săptămâna, un ziar săptămânal din perioada comunistă dedicat culturii. Articolul este semnat de celebrul compozitor Iancu Dumitrescu, contemporan al lui Nemescu, asociat cu curentul Spectralist din compoziția modernă. Puțini știu însă că înainte de a se dedica complet muzicii, Iancu a avut o activitate prolifică de jurnalist. Articolele sale reprezintă o rară ocazie de a vedea opiniile unui compozitor despre colegii săi, prezentând creațiile - de multe ori aflate mult înainte timpului lor - unui public larg, într-un limbaj plin de pasiune și poezie și, totodată, accesibil. Acestea reprezintă un document interesant atât pentru pasionații de muzică, cât și pentru neinițiați.

Octvian Nemescu a avut o colaborare foarte strânsă cu artista Wanda Mihuleac, pentru performance-urile și instalațiile căreia a realizat diferite lucrări sonore. Iată ce spune el despre această sinergie, într-un interviu din 2016 în Revista MUZICA:

“O primă tendință din creaţia mea artistică, după terminarea facultăţii a fost spre o muzică pe care eu am numit-o ecologistă. Atunci am avut o minunată colaborare cu un artist plastic: Wanda Mihuleac. Noi doi ne-am propus să cultivăm această estetică. Să nu se uite că mişcarea ecologistă, cu întoarcerea la Natură era abia la începuturile existenţei sale. Wanda realiza vizual proiectul iar eu îi cream ambianța sonoră. Ambii doream să ieșim din spațiul convențional: eu din sală de concert iar ea din cea de expoziție, din muzeu, și să reîntoarcem arta în contextul energetic al naturii, așa cum a fost cândva –apropo de tendințe postmoderne, recuperatorii. „Jos cu sala de concert!”, să mergem spre natură!, să încărcăm operele noastre cu energiile cosmice și să le lăsăm să încarce, la rândul lor, pe alţii! Practic ea dorea să facă o “instalație”, nemaiconsiderându-se nici pictor, nici sculptor. Realiza figuri geometrice din licheni, iarbă, din elemente naturale iar rolul meu era să fac o muzică cu zumzete şi ţârâit de greieri. Zumzetul este un element component al muzicii mele, alături de sunete de greieri, ape şi respirații. Lucrarea mea s-a numit Combinații în cercuri iar creaţiile ei Spirale. Circularităţi închise, în cazul „Combinaţiilor în cercuri” şi circularităţi deschise sau spiralice în operele Wandei Mihuleac. Rezultatul a fost un ritual, întrucât muzica mea avea şi acest caracter, implicând și câțiva dansatori care se luptau cu demonii interiori la apusul soarelui. Asta se întâmpla în 1965, exact acum o jumătate de secol.”

La final, vă mai recomandăm să ascultați compoziția Combinații în cercuri (1965) de Octavian Nemescu. Aceasta reprezintă una dintre primele lucrări mai cunoscute ale autorului, realizată după principiile Spectralismului isonic, o mișcare inițiată de prietenul și colegul său Corneliu Cezar, care se bazează pe principiul unui sunet continuu sau ison (un drone). Compoziția pentru ansamblu de cameră și mediu electronic a fost folosită pentru performance-urile land art alături de artista Wanda Mihuleac, ale cărei opere efemere și discurs anti-instituțional se pliau pe ideile ritualistice și anti-spectaculare ale compozitorului.